Ursul polar (Ursus maritimus), de asemenea numit urs alb, ursul mare sau urs de gheață, mare urs alb (familia Ursidae) se găsește în întreaga regiune Arctică. Ursul polar călătorește pe distanțe lungi pe întinderi întinse, în general, pe bucăți de gheață plutitoare, în căutarea focilor, principala sa pradă. Cu excepția unui subspecie a ursului grizzly, ursul polar este cel mai mare și mai puternic carnivor de pe uscat. Nu are prădători naturali și nu se teme de oameni, făcându-l un animal extrem de periculos.
Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 300–600 kg la masculi și 150–300 kg la femele, înălțimea la 1,8 m și lungimea la 2,5 m. Are o blană de culoare albă. Ghearele mari și puternice sunt capabile să doboare adversarii naturali. Are un strat de grăsime alba sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva frigului, această caracteristică fiind întâlnită și la alte animale din tundră. Este un înotător excelent.
Corpul ursului polar este asemănător cu cel al unui urs brun. Capul poate ajunge la peste 40 cm lungime, cu circumferința de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinții sunt mai mici ca la celelalte specii, dar mai ascuțiți, gâtul mai puternic. Au buze extensibile adică nu sunt atașate de gingii și pot culege fructe mici, iar unii le pot coji. Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de km depărtare. Urechile sunt mici, externe, dar au auzul bine dezvoltat.
Culoarea blănii este albă, dar poate fi gălbuie sau gri în timpul verii. Însă explicația științifică a culorii acesteia este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele optice și conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagră, unde sunt absorbite. Este foarte călduroasă, iar temperatura corpului rămâne neschimbată atunci când este foarte frig. Sistemul lor de încălzire este foarte eficient (în părul blănii se găsesc canalicule microscopice pline cu aer care asigură o izolare termică excelentă) și de aceea uneori se tăvălesc prin zăpadă pentru a se răcori.
Labele din față sunt folosite pentru înot fiind mari și membranate pentru a asigura propulsia. Cele posterioare au rol de cârmă. Prezintă gheare neretractile. Picioarele sunt mai mari decât la ceilalți urși (22 de cm lățime) și au păr pe tălpi și ventuze pentru a le conferi stabilitate pe gheață. Pe uscat nu aleargă atât de repede ca rudele sale. În apă atinge 10 km/h vâslind doar cu labele posterioare, iar scufundat poate să stea până la 5 minute. Ca și oamenii se deplasează atingând solul cu călcâiele, dar și cu talpa și pot adopta o poziție bipedă ceea ce îi avantajează atunci când trebuie să observe pericolele, să caute hrană sau să lupte. Înălțimea unui urs polar este de 1,3 – 1,6 m.
E un animal fascinant ce cutreieră de-a lungul Oceanului Arctic, prin Norvegia, Rusia, Groenlanda, Canada, Alaska. Se estimează că au mai rămas în habitatul lor natural în jur de 25.000. Trăiește în locuri izolate, îndepărtate, în grupuri mici, de 150-200 de indivizi, și se confruntă tot mai mult cu amenințarea numărul 1 pentru el : omul.
Ritmul actual în care ghețurile arctice se diminuează va avea ca rezultat, până la jumătatea acestui secol, dispariția pentru totdeauna de pe planeta noastră a două treimi dintre urșii polari care mai există în sălbăticie. Aceasta e concluzia unui studiu științific realizat în 2007 de U.S. Geological Survey.
Finalul nu trebuie să fie însă acesta. În fiecare an, în ziua de 27 februarie, Polar Bears International, o organizație internațională dedicată protejării ursului polar, celebrează Ziua Internațională a Ursului Polar. Este o zi în care ni se amintește un lucru simplu: fiecare putem face ceva pentru a ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ce au impact asupra încălzirii globale.
„Pentru a salva energie, putem începe prin a regla termostatul în casă sau la birou la o temperatură mai mică. De asemenea, pentru a ne deplasa am putea folosi transportul public (sau bicicleta), atunci când e posibil, în loc de mașina personală. Evident, dacă crezi că nu mai e nimic de făcut și că tu nu poți face nimic, atunci exact nimic nu vei face”, spune Steven Amstrup , directorul științific de la Polar Bears International.
Celebrând ursul polar, vă invit să aflăm câteva lucruri despre acest uimitor animal.
În latină, numele lui este „Ursus maritimus”, ceea ce se traduce prin ursul mării.
Este un iscusit înotător, stratul de grăsime din corp îl ajută să plutească; își folosește labele să vâslească, iar picioarele din spate pe post de cârme. Cel mai lung record de înot al unui urs polar a fost de 687 de kilometri, în nouă zile, fără întrerupere.
Vânează și se hrănește mai ales cu foci, care îi asigură cea mai bună sursă de calorii, dar nu refuză, la nevoie, păsări marine sau leșuri de balene mici.
E uriaș ca dimensiuni. Un urs polar adult poate ajunge la o greutate de peste 600 de kilograme (ursoaicele sunt mai mici, au numai între 150 și 295 kilograme). Ca înălțime, ating între un metru și un metru jumătate – dar când se ridică pe labele posterioare poate avea trei metri.
Este adaptat perfect climei arctice unde temperatura coboară și la -45 de grade C. Ursul polar e izolat cu două straturi de blană ce îi asigură căldura. În plus, forma urechilor și coada scurtă previn pierderea căldurii. După un înot în apele înghețate, nu trebuie decât să se scuture bine de apă și gata, ziua lui poate continua. Se încălzește repede, așa că mai degrabă poate muri din cauza căldurii decât a frigului.
Ursul polar este printre animalele longevive – în sălbăticie, trăiește în jur de 15-18 ani, dar sunt situații în care biologii au descoperit că unii urși polari aveau în jur de 30 de ani. În captivitate trăiesc în general mai mult – peste 30 de ani. Un astfel de urs din Canada a ajuns la 42 de ani.
Cei mai mulți ursuleți polari sunt născuți în luna decembrie, au 30-35 centimetri și cântăresc ceva mai mult de o jumătate de kilogram. Sunt orbi, nu au dinți și sunt acoperiți cu o blană scurtă, moale. În primii doi-trei ani de viață, sunt complet dependenți de mama lor care le asigură căldură și hrană.
Pentru a-și procura hrană, ursul polar poate călători, mergând pe uscat sau înotând, sute de kilometri. Un urs polar urmărit prin dispozitiv GPS de World Wildlife Fund a parcurs aproape 4000 de kilometri, din Norvegia în Rusia, în mai puțin de un an.
Cine s-ar aștepta ca acest dolofan să fie un bun alergător? Este unul cât se poate de bun, atinge 40 km/oră. Înarmat cu viteză, cu o forță teribilă, un formidabil simț al mirosului și o mușcătură mortală, ursul polar nu e intimidat de prezența omului pe teritoriul lui și îl vânează de câte ori i se oferă ocazia (în comparație cu alte mamifere terestre, e cunoscut faptul că omul e într-un mod cu totul extraordinar complet lipsit de capacitatea de a alerga cu viteză mare).
Ursul polar e echipat cu trei pleoape, a treia având rolul să reducă cantitatea de radiații UV și să-l protejeze de orbirea zăpezilor. Având în vedere unde trăiește, este ceva cât se poate de folositor pentru el.
Ursul polar iubește mai degrabă singurătatea, deși uneori are chef de joacă și socializează cu ceilalți. Totuși, preferă să petreacă mai mult timp singur, în locuri izolate.
Pentru a le observa comportamentul, oamenii de știință folosesc bărci, elicoptere și alte aparate de zbor adaptate, însă doar atunci când vremea le permite și numai în anumite locuri. De curând, se folosesc dispozitive non-invazive de urmărire prin satelit – ceea ce e mai ieftin decât un elicopter – și, în acest mod, cercetătorii pot să-i identifice în cele mai izolate locuri din Arctic.
Deși mulți cred că urșii polar și pinguinii se găsesc în aceleași zone – idee generată și de reclame și imagini în care apar împreună – în realitate nu se întâlnesc niciodată. Se află în locuri complet opuse de pe pământ, chiar dacă au ceva în comun: le plac zonele înghețate. Ursul polar trăiește numai în zona arctică în timp ce pinguinii sunt doar în emisfera sudică. Probabil locul unde se află cel mai aproape unul de altul e grădina zoologică.
Ursul polar a fost ținut în captivitate de europeni din secolul al XIII-lea, după ce comercianți vikingi l-au dăruit unor capete încoronate. Când Henric al III-lea al Angliei a primit în dar un urs polar, l-a ținut cu botniță și legat cu lanț, însă era lăsat să prindă pești și să înoate în Tamisa.
Prin organizația Polar Bear International, inițiatoarea Zilei Internaționale a Ursului Polar, oricine se poate implica mai mult în proiecte ce urmăresc protejarea ursului polar în sălbăticie. Puteți adopta simbolic un urs polar iar în schimbul donației, organizația oferă un certificat de adopție cu numele donatorului (dacă acesta dorește) și, în funcție de suma oferită, diferite produse.
Titluri alternative: Thalarctos maritimus, Ursus maritimus, urs de gheață, urs de mare, urs de apă, urs alb
Surse: wikipedia.org, editiadedimineata.ro
