Ursul Koala de fapt nu e un urs, poate seamana cu un urs pentru unii, insa ce este mai exact vom vedea in cele ce urmeaza. Numele stiintific al ursuletului (Phascolarctos Cinereus) provine din cuvinte din limba greaca. Desi i se spune Urs Koala, acest lucru nu este corect, deoarece Koala nu face parte din familia ursilor :), el este un mamifer marsupial erbivor arboricol endemic din Australia. Este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae și este înrudită cu vombatul.
Au mai fost folosite și alte nume, ca ursul maimuță, ursul nativ, și ursul de copac. Numele indigene includ cullawine, koolawong, colah, karbor, colo, coolbun, boorabee, burroor, bangaroo, pucawan, banjorah, și burrenbong; majoritatea din acestea însemnând „fără băutură”. Acesta este un nume adecvat datorită dietei sale, formată în principal din frunze de eucalipt, care conţin suficientă apă, astfel încât Koala nu este nevoit să coboare pentru a se hidrata.
Koala poate fi găsit de-a lungul coastei de est australiene, de lângă Adelaide până în sud, în peninsula York, şi până în interiorul insulei, atât timp cât există ploi care să susţină pădurile necesare. Koala din Australia de Sud au fost omorâţi excesiv la începutul secolului XX, dar statul a fost repopulat ulterior cu animale din statul Victoria. Koala nu se găsesc nici în Tasmania, nici în Australia de Vest. În Port Macquarie există Koala-Hospital, unde sunt trataţi ursuleţii koala care au fost răniţi în accidente de circulaţie sau prin incendii.
Ursul koala emite sunete ca elefantul
În pofida faptului că nu sunt animale mari, masculii de koala emit sunete la fel de grave ca elefanţii, datorită unui organ unic, cu scopul de a-şi semnala prezenţa femelelor, arată cercetători britanici, citaţi de AFP.
Tonalitatea acestor strigăte este de circa 20 de ori mai gravă decât ar fi normal ţinând seama de mărimea marsupialului australian, apreciază autorii unui studiu publicat luni în revista ştiinţifică americană Current Biology.
‘Masculul de koala are două coarde vocale suplimentare, situate în afara laringelui’, unde se găsesc celelalte coarde vocale, caracteristică anatomică neobservată până acum la mamiferele terestre, spune Benjamin Charlton de la Universitatea Sussex (Marea Britanie), principalul autor al studiului.
‘Am demonstrat de asemenea că masculii koala îşi folosesc aceste coarde vocale suplimentare pentru a produce aceste sunete extrem de grave’, adaugă el.
Koala emite sunetele continuu inspirând şi expirând aerul, cum fac şi măgarii când rag, arată cercetătorul. ‘Din câte ştim, singurul exemplu de organ vocal specializat aflat în afara laringelui la mamifere sunt cele două buze fonice la balenele cu dinţi, pe care le folosesc pentru ecolocaţie’, spune Benjamin Charlton. El a anunţat că va merge, alături de alţi cercetători, să observe încă o dată alte mamifere, pentru a confirma dacă masculul de koala este singurul cu această caracteristică vocală.
Ursul Koala – Animalul ce are amprente digitale aproape identice cu cele umane
Urșii koala sunt niște animale pe cât de simpatice, pe atât de diferite oamenilor. Sau asta am putea crede la o primă vedere. În pofida multiplelor diferențe, aceste viețuitoare pufoase prezintă o caracteristică definitorie a oamenilor. Această caracteristică este reprezentată de prezența amprentelor digitale.
Evoluția este foarte ciudată, analizând specii total diferite realizăm că au unele trăsături în comun. De exemplu, nu ne-am fi imaginat că delfinii și liliecii ar putea avea ceva în comun. Ele sunt animale ce trăiesc în medii total diferite și duc o viață total diferită. Cu toate acestea ele au o genă care codifică proteine speciale. Aceste proteine se duc către urechea internă. Astfel că ambele animale comunică prin intermediul ecolocației. Același lucru se întâmplă și în cazul amprentelor digitale, trăsăturile ce sunt caracteristice primatelor și oamenilor se întâlnesc și la unele animale la care nici nu ne-am fi gândit.
Oamenii, alături de rudele lor apropiate, cimpanzeii, sunt printre puținele animale care au amprente digitale. Este o trăsătură revoluționară destul de rară. Un alt animal ale cărui amprente sunt foarte asemănătoare cu cele umane este ursul koala, un marsupial adorabil care este separat de noi de zeci de milioane de ani de evoluție.
Din moment ce avem în comun aceste semne distinctive cu rudele noastre primate, este destul de probabil ca amprentele noastre digitale să fi evoluat odată cu cele ale strămoșului nostru comun cu mai multe milioane de ani în urmă. Dar acesta nu este cazul ursului koala, care este singurul dintre toate marsupialele ce posedă aceste amprente digitale.
Un lucru remarcabil despre amprentele ursului koala este faptul că acestea par să fi evoluat independent de cele umane. Pe scara evoluției vieții, primatele și strămoșii marsupiali ai urșilor koala moderni s-au dus pe drumuri separate acum aproximativ 70 de milioane de oameni.
Oamenii de știință sunt de părere că aceste caracteristici tactile ale urșilor koala s-au dezvoltat mult mai recent în istoria evoluției, pentru că cele mai multe dintre rudele sale apropiate, precum cangurii, nu posedă această caracteristică.
Și nu este vorba că amprentele noastre sunt doar similare cu cele ale unui koala, ele sunt identice. Chiar și un expert instruit ar avea mari probleme în a distinge amprentele umane de cele ale unui koala folosind chiar și un microscop.
Amprentele digitale ale ursului koala sunt imposibil de distins cu ochiul liber din cauza modelului, mărimii și formei crestelor. Sub microscop, crestele arată exact la fel. Lățimea crestei, forma, mărimea generală și modelul sunt la fel. Cea mai mare diferență este aceea că întreaga palmă umană și toate degetele sunt acoperite cu creste, în timp ce ursul koala are creste doar pe vârful degetelor și pe unele părți ale palmei.
Timp de secole, anatomiștii au dezbătut intens scopul acestor amprente digitale. Potrivit echipei de anatomiști de la Universitatea din Adelaide, Australia, care a descoperit amprentele digitale ale ursului koala în 1996, amprentele koala ar putea ajuta la explicarea scopului acestor caracteristici. Indiciul se află în modul în care apucăm.
Urșii koala se hrănesc prin urcatul vertical pe ramurile mici ale copacului de eucalipt, întinzând mâna și apucând în pumni frunzele pe care le duc apoi la gură. Prin urmare, originea amprentelor digitale este cel mai bine explicată ca o adaptare biomecanică a apucării, care produce influențe mecanice multidirecționale pe piele. Aceste forțe trebuie să fie simțite precis pentru un bun control al mișcării și presiunii statice și prin urmare necesită o organizare riguroasă a suprafeței pielii.
Oamenii, cimpanzeii și urșii koala apucă, iar pentru a putea realiza această mișcare amprentele joacă un rol foarte important. În același timp, urșii koala nu sunt singurele animale cu amprente digitale. Rudele apropiate ale oamenilor, cimpanzeii și gorilele, le au și ele la rândul lor.
Din fericire pentru investigatori, odată cu apariția tehnicilor de identificare prin intermediul ADN-ului, dependența de amprentele digitale a scăzut, motiv pentru care oamenii legii nu trebuie să-și facă griji că un koala ar putea să le compromită ancheta.
Surse: www.agerpres.ro, destepti.ro, fineartamerica.com
